| nu sunt speriat de moarte, |
| ci mai degrab' de viata. |
| caci n-o-nteleg in toate |
| ce face, ca povata. |
| sunt eu de moda veche, |
| sau poate nu stiu noul. |
| ca fara de pereche, |
| imi poate fi cavoul. |
| si-atunci cand suspina-vei |
| langa al meu mormant. |
| sa-ti amintesti de mine, |
| urmand al tau cuvant. |
| pe-ai mei copii din ceruri, |
| ii voi veghea ades, |
| chiar daca dintre lacrimi, |
| nu cred c-au inteles. |
| ca sunt prea vechi aicea, |
| luptand cu mult prea noul. |
| fara sa pot invinge…. |
| eu am ales cavoul. |
| rusine sa imi fie. |
| ca nu pot a lupta. |
| dar pilda sa va fie. |
| sa nu fiti toti asa. |
vineri, 14 septembrie 2012
2
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu