17

Suntem ceea ce suntem,
Zdrobind in graba viata.
Toti teama ne-o ascundem
De clipa, cand se rupe ata.
Un fir firav, matase vesnic dura?
Se rupe cand nu crezi,
Fara sa ceara. Dura;
Nu sta sa ne intrebe
De-am terminat. Sfarsitul.
Se spinteca si geme....
Si altii trec de-a randul.
Traiti deci asta viata,
Adulmecati si clipa.
Caci nu stiti cand e gata...
Si pregatita-i groapa,
Ce va ascunde tigva.

16

E liniste si pace.
Si calmul ma framanta,
Ca e de-a pururi stiuta.
Vorba ca dupa linisti,
Furtuna se avanta.
Sa rupa tot in cale
Si sa ne strice totul.
Zambim apoi cu fala,
In curcubeu crezand.
Ca e cadoul ei,
Cu care sa ne-mbete
Si sa uitam, privind
In liniile-i defecte.
Astept si eu furtuna,
Cu marea mea surpriza.
Nu-s gata sa ma-nvalui.
Fara o lupta darza.

15

sa fiu demn sau vulpav?!
sa zic ce simt sau vreau?
sa vreau averi si glorie,
sau sa ma-ncerc in lupta
cu viata?
nu pot si nici nu cred,
ca sunt din aste genuri.
in care falsitatea,
primeaza-n aste vremuri.
pot fi de lume veche,
si totusi zic ca nu.
primati voi, mai primate!
ca eu nu dorm in fum!

14

Si chiar de eu nimic nu mai pot spune,

Desi am cam trait aceasta lume.

Am invatat din viata,ca "e pe bune"

Sa sti sa treci, prin ea si daca are spume.

Sa mint nu pot si chiar de nu cred unii

Eu nu o fac mai bine ma inchid

In suflet si le trag cu albe funii,

Greselile ce le-am adus in vid.

Nu cred mai toti, ca ce spun e aievea

Dar poate traiul m-a impins pe margini.

Si stiu ca pot sa dovedesc ca vrerea,

E mai puternica-n trairi si patimi.

De nu-ntelegeti versurile mele,

Nu zaboviti sa pierdeti vremea.

Nu inteleg nici eu din ele.

Dar trebuie sa scriu, ca altfel pierd puterea.

13

luptand mereu, sa tin in spate,
a zilelor povara; azi sunt satul
si plec in pace.
caci lumea ma omoara.
e numai griji si stres si patimi,
si nici nu pot da afara,
din suflet rani, facute-n ani,
pe truda, minciuna si bani.

12

privind azi lumea, de pe strada,
am incercat sa-i intru-n ganduri.
toti agitati,
fugind gramada
sa dreaga treburi,fara tagada.
ma uit adanc si vad nimic.
si tu si eu suntem la fel,
nu stim sa soarbem viata asta,
si visuri nu mai stim culege,
nici zambete mai des, defel.
atunci de ce asteptam
ca altii sa ne puna-n straita,
daca nu stim in intelect,
s-avem grija de propria viata?
ne plangem soarta si nu-i drept.
nu soarta e de vina.
suntem doar noi fara accept,
ca sigur o sa tina.
dormiti adanc
si va treziti.
ca negru e cosmarul,
si cautati un vinovat.
sa continuati periplul.
si chiar de  eu va plictisesc,
cu ale mele aberatii.
stiu sigur ca acum gandesc,
multi dintre voi, in slabe ratii.

11

broboade de roua,
aglomerate pe mine,
si lumea e noua,
si lumea-i suspine.
eu lupt cu lumina,
ce ochii imi arde.
si sufletul striga;
nu vede departe!