17

Suntem ceea ce suntem,
Zdrobind in graba viata.
Toti teama ne-o ascundem
De clipa, cand se rupe ata.
Un fir firav, matase vesnic dura?
Se rupe cand nu crezi,
Fara sa ceara. Dura;
Nu sta sa ne intrebe
De-am terminat. Sfarsitul.
Se spinteca si geme....
Si altii trec de-a randul.
Traiti deci asta viata,
Adulmecati si clipa.
Caci nu stiti cand e gata...
Si pregatita-i groapa,
Ce va ascunde tigva.

16

E liniste si pace.
Si calmul ma framanta,
Ca e de-a pururi stiuta.
Vorba ca dupa linisti,
Furtuna se avanta.
Sa rupa tot in cale
Si sa ne strice totul.
Zambim apoi cu fala,
In curcubeu crezand.
Ca e cadoul ei,
Cu care sa ne-mbete
Si sa uitam, privind
In liniile-i defecte.
Astept si eu furtuna,
Cu marea mea surpriza.
Nu-s gata sa ma-nvalui.
Fara o lupta darza.