9

azi mi-am propus, sa fiu mai vesel,

in ale mele aberatii.

sa dau un iz proaspat de viata,

crezand ca toate-s revelatii.

dar chiar si-asa, impus de mine,

tot rar gasesc o cale.

de-a rade cand eu doar suspine,

am dus in spate, fara zale.

nu pot a rade daca-i neagra,

a vietii mele cale.

dar pot sa cred ca fara teama,

voi trece peste-a mortii vale.

8

si multi mi-au spus ca-s aberatii,

sa stau sa scriu ceea ce simt.

dar eu nu pot,cu-a mele natii,

s-ascund in suflet un alint.

e scrisul unei fraze scurte,

ce ma descarca far' de voie.

de griji si multe ganduri slute,

ca ma-mpresoara-n multe forme.

7

tarziu si noapte.
si lumini nu-s.
eu caut calea de patruns.
nu stiu, nu pot, nu vad
o cale.
de-a rupe-a vietii zale.
si poate trist,
sau poate-absurd.
ma zbat ca pestele-n navod,
sa scot la minima lumina.
doar ziua ce va vrea sa vina.
sa creasca ei, sa-I vad si eu,
ca duc un dor,
de bine... rau.

6

traim.
dar ce?
un amalgam de ganduri si de spasme?
un fir de viata,
ce-l credeam,
nemuritor dar…basme.
se rupe tot,
cand esti imun.
in gandurile tale.
si dormi adanc,
crezand ca poti.
sa-nseli a mortii vale.
daca-ai putea,
te-ai razvrati.
ca ai lasat in urma.
glasuri, si sunt ai tai copiii,
ce nu cunosc vreo umbra.

5

azi am vazut o frunza verde,
plutind in fata vantului.
si rosie nu-i, galbena nu-i.
dar ea asta nu vede.
gandind profund,
am vazut semn.
ca omul tanar sau batran,
cand calca celalalt taram.
nici el nimic, nu vede.
iar voi ce stati si ma jeliti,
gandind ca-mi face bine,
eu zic sa nu va mai zeliti!
ca si mort am rusine.

4

suntem mai fragili atunci cand credem,

ca-n viata nimic nu mai pierdem.

in fuga pentru bani si faima,

uitam de prieteni si de mama.

rusinea nu mai e o spaima,

de om crestin, si facem rana.

luptam in zi, sa stam in noapte,

cu ganduri negre, murmur de soapte.

s-apoi cand spunem ca e bine,

se sting si ultimele rime.

in moarte-i liniste si negru,

dar linistea tot ne apasa!

ca tot mai bine e acasa….

3

tata.

e mult a spune.

e magic si sublim.

cand langa tine unul,

iti spune ce e drumul.

eu am trecut cu slujbe.

gresind si iar gresind.

fara sa-mi spuna bunul.

ca nu sunt cel mai fin.

am incercat in viata, sa cresc, sa fiu cel mare.

dar fara trebuinta,

imi sunt a mele zale.

sa crezi ca poti mai multe,

sa crezi ca esti cel tare.

e greu sa duci in spate,

cand nu ai alinare.

nu port eu nici o pica,

acelui ce-mi e tata.

doar scriu, ca nu-mi e frica.

ce simt in viata toata.

2

nu sunt speriat de moarte,

ci mai degrab' de viata.

caci n-o-nteleg in toate

ce face, ca povata.

sunt eu de moda veche,

sau poate nu stiu noul.

ca fara de pereche,

imi poate fi cavoul.

si-atunci cand suspina-vei

langa al meu mormant.

sa-ti amintesti de mine,

urmand al tau cuvant.

pe-ai mei copii din ceruri,

ii voi veghea ades,

chiar daca dintre lacrimi,

nu cred c-au inteles.

ca sunt prea vechi aicea,

luptand cu mult prea noul.

fara sa pot invinge….

eu am ales cavoul.

rusine sa imi fie.

ca nu pot a lupta.

dar pilda sa va fie.

sa nu fiti toti asa.

1

poate eu sunt de vina,

sau poate a mea vie.

dar mor incet in suflet,

cu a mea semintie.

voi fiii mei sa faceti,

asa cum va e voia.

dar eu va-nvat cu randul,

ca nu toti o sa moara

slavind in veci cuvantul.

si cand imi va fi vremea,

sa plec in alta lume.

sa stiti ca asta-i vrerea,

ce am avut a spune.

uitati deci de averi,

de marfa sau pamanturi.

dar nu uitati de suflet,

caci el se plimba-n vanturi.

si cand in dor va bateti,

sa stiti ca eu-s alaturi

de voi. Fara simbrie.

urmandu-va in vrie.