14

Si chiar de eu nimic nu mai pot spune,

Desi am cam trait aceasta lume.

Am invatat din viata,ca "e pe bune"

Sa sti sa treci, prin ea si daca are spume.

Sa mint nu pot si chiar de nu cred unii

Eu nu o fac mai bine ma inchid

In suflet si le trag cu albe funii,

Greselile ce le-am adus in vid.

Nu cred mai toti, ca ce spun e aievea

Dar poate traiul m-a impins pe margini.

Si stiu ca pot sa dovedesc ca vrerea,

E mai puternica-n trairi si patimi.

De nu-ntelegeti versurile mele,

Nu zaboviti sa pierdeti vremea.

Nu inteleg nici eu din ele.

Dar trebuie sa scriu, ca altfel pierd puterea.

13

luptand mereu, sa tin in spate,
a zilelor povara; azi sunt satul
si plec in pace.
caci lumea ma omoara.
e numai griji si stres si patimi,
si nici nu pot da afara,
din suflet rani, facute-n ani,
pe truda, minciuna si bani.

12

privind azi lumea, de pe strada,
am incercat sa-i intru-n ganduri.
toti agitati,
fugind gramada
sa dreaga treburi,fara tagada.
ma uit adanc si vad nimic.
si tu si eu suntem la fel,
nu stim sa soarbem viata asta,
si visuri nu mai stim culege,
nici zambete mai des, defel.
atunci de ce asteptam
ca altii sa ne puna-n straita,
daca nu stim in intelect,
s-avem grija de propria viata?
ne plangem soarta si nu-i drept.
nu soarta e de vina.
suntem doar noi fara accept,
ca sigur o sa tina.
dormiti adanc
si va treziti.
ca negru e cosmarul,
si cautati un vinovat.
sa continuati periplul.
si chiar de  eu va plictisesc,
cu ale mele aberatii.
stiu sigur ca acum gandesc,
multi dintre voi, in slabe ratii.

11

broboade de roua,
aglomerate pe mine,
si lumea e noua,
si lumea-i suspine.
eu lupt cu lumina,
ce ochii imi arde.
si sufletul striga;
nu vede departe!

10

azi nu-mi gasesc cuvinte,

nu stiu nici ce voi spune.

ma simt,sau nu, in vrie,

cazand din asta lume.

si orisicat as cere,

sau orisicat as face,

tot liber in cadere,

si totu-n  jur imi tace.

si eu ma zbat, ca tu te zbati,

dar sunt zbateri de aripi.

ce fac doar vant,intre cei apti,

ce stau mult timp in aer.

9

azi mi-am propus, sa fiu mai vesel,

in ale mele aberatii.

sa dau un iz proaspat de viata,

crezand ca toate-s revelatii.

dar chiar si-asa, impus de mine,

tot rar gasesc o cale.

de-a rade cand eu doar suspine,

am dus in spate, fara zale.

nu pot a rade daca-i neagra,

a vietii mele cale.

dar pot sa cred ca fara teama,

voi trece peste-a mortii vale.

8

si multi mi-au spus ca-s aberatii,

sa stau sa scriu ceea ce simt.

dar eu nu pot,cu-a mele natii,

s-ascund in suflet un alint.

e scrisul unei fraze scurte,

ce ma descarca far' de voie.

de griji si multe ganduri slute,

ca ma-mpresoara-n multe forme.