vineri, 28 septembrie 2012

9

azi mi-am propus, sa fiu mai vesel,
in ale mele aberatii.
sa dau un iz proaspat de viata,
crezand ca toate-s revelatii.
dar chiar si-asa, impus de mine,
tot rar gasesc o cale.
de-a rade cand eu doar suspine,
am dus in spate, fara zale.
nu pot a rade daca-i neagra,
a vietii mele cale.
dar pot sa cred ca fara teama,
voi trece peste-a mortii vale.

8

si multi mi-au spus ca-s aberatii,
sa stau sa scriu ceea ce simt.
dar eu nu pot,cu-a mele natii,
s-ascund in suflet un alint.
e scrisul unei fraze scurte,
ce ma descarca far' de voie.
de griji si multe ganduri slute,
ca ma-mpresoara-n multe forme.

vineri, 21 septembrie 2012

7


tarziu si noapte.
si lumini nu-s.
eu caut calea de patruns.
nu stiu, nu pot, nu vad
o cale.
de-a rupe-a vietii zale.
si poate trist,
sau poate-absurd.
ma zbat ca pestele-n navod,
sa scot la minima lumina.
doar ziua ce va vrea sa vina.
sa creasca ei, sa-I vad si eu,
ca duc un dor,
de bine... rau.

joi, 20 septembrie 2012

6


traim.
dar ce?
un amalgam de ganduri si de spasme?
un fir de viata,
ce-l credeam,
nemuritor dar…basme.
se rupe tot,
cand esti imun.
in gandurile tale.
si dormi adanc,
crezand ca poti.
sa-nseli a mortii vale.
daca-ai putea,
te-ai razvrati.
ca ai lasat in urma.
glasuri, si sunt ai tai copiii,
ce nu cunosc vreo umbra.

marți, 18 septembrie 2012

5


azi am vazut o frunza verde,
plutind in fata vantului.
si rosie nu-i, galbena nu-i.
dar ea asta nu vede.
gandind profund,
am vazut semn.
ca omul tanar sau batran,
cand calca celalalt taram.
nici el nimic, nu vede.
iar voi ce stati si ma jeliti,
gandind ca-mi face bine,
eu zic sa nu va mai zeliti!
ca si mort am rusine.

luni, 17 septembrie 2012

4

suntem mai fragili atunci cand credem,
 ca-n viata nimic nu mai pierdem.
in fuga pentru bani si faima,
uitam de prieteni si de mama.
rusinea nu mai e o spaima,
de om crestin, si facem rana.
luptam in zi, sa stam in noapte,
cu ganduri negre, murmur de soapte.
s-apoi cand spunem ca e bine,
se sting si ultimele rime.
in moarte-i liniste si negru,
dar linistea tot ne apasa!
ca tot mai bine e acasa….

vineri, 14 septembrie 2012

3

tata.
e mult a spune.
e magic si sublim.
cand langa tine unul,
iti spune ce e drumul.
eu am trecut cu slujbe.
gresind si iar gresind.
fara sa-mi spuna bunul.
ca nu sunt cel mai fin.
am incercat in viata, sa cresc, sa fiu cel mare.
dar fara trebuinta,
imi sunt a mele zale.
sa crezi ca poti mai multe,
sa crezi ca esti cel tare.
e greu sa duci in spate, 
cand nu ai alinare.
nu port eu nici o pica,
acelui ce-mi e tata.
doar scriu, ca nu-mi e frica.
ce simt in viata toata.