nu sunt speriat de moarte, |
ci mai degrab' de viata. |
caci n-o-nteleg in toate |
ce face, ca povata. |
sunt eu de moda veche, |
sau poate nu stiu noul. |
ca fara de pereche, |
imi poate fi cavoul. |
si-atunci cand suspina-vei |
langa al meu mormant. |
sa-ti amintesti de mine, |
urmand al tau cuvant. |
pe-ai mei copii din ceruri, |
ii voi veghea ades, |
chiar daca dintre lacrimi, |
nu cred c-au inteles. |
ca sunt prea vechi aicea, |
luptand cu mult prea noul. |
fara sa pot invinge…. |
eu am ales cavoul. |
rusine sa imi fie. |
ca nu pot a lupta. |
dar pilda sa va fie. |
sa nu fiti toti asa. |
vineri, 14 septembrie 2012
2
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu